Bichir

citesc de obicei editorialele din evenimentul zilei si de fiecare data mi-am propus sa amintesc de un anumit ziarist, combativ dealtfel, si pe care il apreciez intr-o oarecare masura - florian bichir. m-a uimit virulenta cu care a infierat acel caz in care fetita de 11 ani violata de unchiul ei a avortat intr-o clinica din anglia; un scurt atac la adresa unchiului, dupa care hai sa dam in parintii fetitei - cum de a putut sa avorteze, cum de s-au gandit la asa ceva, sper sa imi amintesc bine articolul, cum imi amintesc de obicei ceea ce ma marcheaza, fie in mod pozitiv, fie in mod negativ. A fost in mod evident negativ, mi-am amintit de el cand se plangea referitor la o intalnire de-a lui cu becali.
ma uimeste in aceeasi masura in care m-a uimit si furia proletara cu care ct popescu infiera atitudinea gimnastelor care au pozat mai mult sau mai putin nude - simbolurile nationale pe care nimeni nu da doi bani, pe care toata lumea le aduleaza 10 minute, cat sunt acolo pe podium si, eventual, inca 5 minute daca reusesc sa castige vreo medalie, iar apoi le uita pana peste 4 ani cand sunt din nou jocuri olimpice.
s-a uitat complet de furia impotriva nesimtirii, impotriva atitudinilor profund religioase - religia e o moneda puternica in aceste momente - castiga teren si va castiga si mai mult in masura in care educatia lasa de dorit (cu exceptia unei singure materii, desigur) ; religia nu poate fi atacata, iar atacurile sau crimele realizate in numele acestui inalt ideal care este idolatrizarea unor concepte mai mult sau mai putin intelese ssunt cu siguranta justificate
superstitiile nu vor disparea - varfele comunitare nu vor disparea, nesimtirea nu va disparea in viitorul apropiat din existenta noastra zilnica, pentru ca sunt strans legate una de cealalta, sunt arhaisme care, teoretic si filosofic vorbind, pot parea ca asigura o oarecare atractivitate pentru o comunitate scelerata dar care s-au integrat in religie, fac parte din viata de zi cu zi si nu vor disparea niciodata atata timp cat o schimbare radicala nu va afecta societatea in care traim.

Multime de idei

Timp nu prea este, altfel multime de idei, viata politica si sociala din tara nu este deloc zgarcita cu subiecte care de care mai tampite despre care sa comentezi - despre cum dosariada gaseste un amarat de profesor universitar care intr-adevar trebuia sa faca niste dari de seama despre studentii straini - bine, si ea destul de anemica in gandire incat sa isi inchipuie ca nu se va intoarce asupra ei - ar fi putut recunoaste si atunci s-ar fi rezolvat totul - dar marii securisti isi vad in continuare linistiti de afacerile lor, despre cum coruptia macina din plin toate mecanismele unui stat de drept - ma intreb daca nu cumva vom reusi sa facem praf prin propriile puteri intreaga ordine de drept din zona - adica reusim sa parem mai putin corupti decat italienii si chiar decat bulgarii, desi numai cine gandeste nitel poate face conexiunile care ne duc la imaginea de ansamblu. Cinismul e singurul care infloreste...

Suspendare

Desi nu mai este de actualitate, ajung si eu sa scriu despre acest moment. Da, presedintele Romaniei a fost suspendat. O decizie tampita chiar si pentru un parlament corupt. O decizie care intr-adevar arunca in criza tara. Este din ce in ce mai clar ca o clica de corupti, cu interese economice identificate extrem de clar sunt in stare sa faca orice numai pentru a isi proteja interesele si pentru fi deasupra unei legi si asa cam oloage, pentru ei si atat. Romania risca, dupa ce abia a scos nitel capul din indobitocirea comunista, sa revina intr-o stare de anemie totala, in aceeasi stare in care se afla inainte. Era clar cine conduce, nu prea puteai sa misti in front, oricate dovezi ar fi existat, era mai bine pentru tine, ca persoana, ca dealtfel si pentru intreaga familie, ba chiar si pentru cunoscuti, sa taci din gura. Acest lucru pare a reveni. Sunt anumite persoane care nu trebuie deranjate. Despre acestea chiar si ziarele evita sa scrie, au ramas doar cateva care sunt in stare sa fie cat de cat obiective. Acestia sunt noua nomenclatura. Devine din ce in ce mai clar ce a incercat Iliescu sa faca din Romania: o tara comunista cu democratie de fatada, ceea ce Castro nu a reusit sa faca din Cuba. Un paradox perfect: avem alegeri, voi alegeti ca pe oricine ati alege tot noi suntem la putere, ne vedem de interesele si de jocurile noastre, nu ezitam sa sacrificam vieti, proprietati si orice este necesar pentru a ne simti bine si pentru a ne apara in cazul in care simtim ca suntem la ananghie. Legea este suficient de flexibila si intotdeauna se va putea gasi un procuror in sistem care sa inchida ochii si sa "scape" cateva vicii de procedura astfel incat potentatul sa nu mai fie condamnat. Sau, chiar mai rau, judecatori care nu vor imparti justitia in aceeasi masura, ci se vor limita la a se folosi de orice parghie pentru a putea sa isi apere pielea si micile lor interese care graviteaza pe orbita rechinilor mai mari.
Nu-mi place Basescu, nu il consider un om extraordinar, este un om ca toti ceilalti, si el si-a rezolvat o multime de interese prin binecunoscutele parghii, dar il apreciez pentru un singur lucru: a avut bunul simt sa se opreasca la un moment dat, atunci cand, sa folosim un termen mai neaos, "si-a facut suma". Apoi a incercat sa isi consolideze pozitiile si sa castige popularitate vorbind si actionand in asa fel incat sa urmeze si interesele celor multi. Ce il costa sa taca din gura despre mafia din energie? De ce oare a vorbit? Ce il costa sa inchida ochii la deciziile judecatoresti prin care o batrana de 70 de ani face puscarie in timp ce copilasii de bani gata prinsi beti la volan, drogati sau chiar dupa ce ucid copii nevinovati decat pentru simplul fapt ca s-au nascut in aceeasi tara cu acesti disperati, acesti dementi care insa vor fi reorientati de parintii lor la fel de cretini catre afacerile sau catre politica din care vor continua sa isi faca de cap, ei scapa nepedepsiti.
Si nici macar ziarele nu continua sa scrie, este de senzatie, copilul lui cutare a omorat un copil cu masina, era si beat la volan, cateva interviuri, indignare generala, dupa care totul se stinge. Nu suntem in stare sa urmarim pana la capat un infractor, dar cand este vorba de a elimina din joc pe cineva care intr-un final are tupeul sa arate ca regulile jocului nu sunt chiar asa de ortodoxe, atunci mergem pana la capat.
Fara indoiala ca intr-o democratie de tip sud-american in loc sa fie suspendat ar fi sfarsit impuscat. Dar noi nu ne permitem, adica totusi trebuie sa oferim o oarecare fatada de democratie, mai bine il omorim din punct de vedere politic, il discreditam, il suspendam, facem tot posibilul pana tace din gura sau, poate chiar mai bine, reusim sa facem astfel incat nimeni sa nu mai aiba incredere in el, si atunci poate sa vorbeasca oricat doreste.
Doctrine politice? Despre ce dracu vorbeam? Nimic nu i-a impiedicat pe acesti disperati sa voteze pentru suspendarea presedintelui, indiferent de doctrina politica. Sunt sigur ca daca nu s-ar fi votat cu bilele la vedere scorul ar fi fost si mai zdrobitor, pentru ca pana si in partidul pe care presedintele l-a urcat de la un 7-8% la peste 30% exista diverse personaje gata sa isi vanda si mamele pentru ca sa le fie lor bine.
Si ne vorbesc in continuare de binele pe care ni l-au facut. Daca PNL si PD ar fi candidat pe liste separate in alegerile parlamentare, as fi votat, dintr-o precautie poate prost inteleasa, cu PNL si cu Basescu. Dar PNL, impreuna cu celelalte partide care se chinuie sa foloseasca niste doctrine pentru a se putea vinde drept partide si nu drept organizatii mafiote au o singura doctrina: propria capatuire.

Analizand

Se tot discuta despre suspendarea presedintelui ca si cum aceasta ar fi singura problema a tarii, de fapt nu se mai inregistreaza coruptie, toate institutiile functioneaza mai bine decat cele europene, iar singurul care sta in calea fericirii noastre este presedintele, care nu intelege ca trebuie sa taca din gura.
Era un banc interesant: se zice ca ajunge un tip in iad si este condus prin sala cazanelor, unde dracul responsabil ii explica despre faptul ca fiecare natie are cazanul ei, langa cazanul francezilor sunt 2 draci care ii impung pe cei care incearca sa iasa din smoala si ii baga la loc, langa cazanul britanicilor sunt 5 draci, ca sunt mai agresivi, la cazanul chinezilor sunt 10 ca sunt foarte multi, un singur cazan nepazit. Tipul, curios, intreaba ce e cu cazanul respectiv, iar dracul ii raspunde foarte calm: Acela este cazanul romanilor, la ei nu este nevoie de paza, ori de cate ori incearca vreunul dintre ei sa iasa il trag ceilalti inapoi.
Este un banc dar nu-mi vine sa rad si probabil ca fiecaruia dintre noi caruia i se spune acest banc va intelege si va sti despre ce este vorba, va arbora un zambet amarui sau chiar o mina serioasa. Este al naibii de adevarat, de la cel mai mic pana la cel mai mare, nu ai sa intalnesti decat foarte putini romani care sa se coalizeze, chiar impotriva propriilor interese pentru a sustine o cauza nobila. Imediat ce intervine interesul personal lumea se va diviza si va incepe sa isi sustina propriul interes dar nu intr-un mod pasnic si obiectiv, ci incercand sa submineze interesele celor din jur pentru a il inainta pe cel propriu.
Cultura cozilor, atata timp cat poti ajunge cu 3 locuri mai in fata, nu mai conteaza ca impingi in spate un copil trimis de maica-sa si care nu va protesta, sau un batran care, chiar daca protesteaza, poate fi linistit cu minunata invitatie de a ramane acasa ca il cauta moartea. Romanul inca nu poate fi generos, pana si banii dati cersetorilor sunt in cea mai mare parte oferiti nu datorita unei generozitati nemaipomenite, ci din simtul datoriei, nu mai este securitatea cea care priveste, ci te vede Dumnezeu si iti da el inapoi ce ai dat. Atitudini lipsite de verticalitate, se ofera bani copiilor care cersesc, proliferandu-se astfel practica prin care acestia sunt trimisi la cersit pentru a sustine eforturile bahice ale parintilor care ii trimit. Se ofera bani femeilor care poarta, indiferent de vremea de afara, copilasul de sub un an prin intersectii, imbolnavindu-l iremediabil si tinandu-l ore in sir in intersectii unde un medic ar recomanda unui adult sa nu ramana mai mult de jumatate de ora. Si totul in numele crestinismului.
As vrea sa vad si la noi in tara un politist care se opreste, caz recent in Statele Unite, si isi taie singur amenda pentru ca, in urmarirea infractorului a depasit de cateva ori limita de viteza si a taiat linia continua. E tampit un astfel de om? Nicidecum, el ofera exemplul clar tuturor celor din jur si un avertisment nescris: faceti la fel si nu voi ezita, indiferent de situatie. Duci un bolnav la spital? E perfect, dar dupa ce l-ai vazut preluat de medici, ai iesit afara si ai platit amenda.
Ne facem un titlu de mandrie din capacitatea de a ne descurca indiferent de vremuri. Nu este glorie, ci micime, este, daca vreti, acea glorie a sarpelui care atunci cand vede un starc si stie ca ar putea sa o incurce, lasa prada si se ascunde printre pietre, nu este verticalitatea unui animal care se lupta pentru ceea ce stie ca este al lui.
Este, daca vreti, spiritul de gasca, bucuria cretina ca vanzatorul a gresit si a dat mai mult rest, zambetul imbecil care se instaleaza pe fata primatelor atunci cand isi dau seama ca bomboana lor este mai mare decat a altora.
Un mod de gandire de care cu siguranta nu vom scapa o perioada buna de acum inainte si care va mai produce efecte si peste 100 de ani, cu siguranta.
In conditiile in care un singur presedinte de pana acum a pus in vedere consilierilor sai, si nu este vorba de un singur caz, sa demisioneze atunci cand au fost suspectati sau chiar surprinsi folosindu-se de diferite avantaje, un presedinte care continua sa sanctioneze lipsa de activitate benefica a parlamentului si a guvernului, un presedinte care nu inceteaza sa transmita mesaje nu tocmai prietenoase coruptilor, ar trebui ca intr-o astfel de situatie procentajul celor care il vor sustine, nu pentru ca este un sfant, ci pentru ca spune lucrurilor pe nume, sa fie de peste 70%. Nu o sa se intample asa ceva in Romania, desi cred ca procentul celor care nu sunt multumiti de hahalerele din parlament este de peste 90%. De ce? Din prostie probabil, si vom mai avea de tras de pe urma acestei prostii. Vom ramane inca multi ani in umbra unui model de stat paternalist, in care presedintele trebuie sa gireze prin inactivitate si prin toleranta tot ceea ce se intampla in jurul sau.
Si ar mai fi un motiv, avem formatori de opinie care sunt mai infatuati decat este cazul, avem un om despre care s-a crezut la un moment dat ca stie sa puna punctul pe i, reusind sa fie oarecum impartial intr-o lupta extrem de inegala, vorbesc aici de CTP, dar care a ales sa se declare un sfant in viata. Criminal, sa mori de ras, nu alta. Da-i romanului cu un pic de faima pe la nas si nu se mai trezeste.
Mai bine le-am da cocaina, poate cretiniile pe care le-ar produce atunci creierele lor incubate in pupincurismul comunist ar fi mai putin nocive.

Delir

Ma simt inconjurat de nebuni care chiar nu inteleg pe ce lume se afla. Fete cretinoide isi etaleaza coltii la fiecare colt al ecranului incercand sa indobitoceasca din ce in ce mai tare mintile deja oloage ale unei natii intregi? De ce oare este posibil acest lucru? Cum de a reusit aceasta stratagema tocmai aici? Nu e unicat, mai sunt si altii care se zbat in nestiinta si in neputinta, si care chiar nu isi dau seama ca se zbat, raman inchisi in fiintele lor limitate, crezand ca acesta este felul lor de a fi, refuzand schimbarea de teama ca ei nu vor supravietui, ca si politicienii avizi de glorie, putere, faima si, desigur, fonduri, se agata cu aceleasi gheare murdare de fiecare trup plapand de floare, incercand sa o traga inspre abisurile din care au venit, spre care se indreapta si de care tipa in gura mare ca se feresc.
Se pare ca singurele preocupari ale acestei natii, de la copii si pana la pensionari care inca mai rezista sistemului de exterminare, sunt moralitatea, religia si dreptatea, nimeni insa nu le vede. Sute de gaste innebunite sunt oripilate si striga in gura mare ca sunt impotriva homosexualilor, alte cateva mii de rate nebune se revolta impotriva lipsei de spiritualitate si propovaduiesc intoarcerea la religie, alte mii de pinguini isi poarta barbile si robele negre prin toate colturile, anuntand pompos sfintirea atat a castelelor ridicate prin furt cat si a latrinelor comisionate de cine stie ce alt vidanjor, este evident ca toate aceste eforturi sunt menite spre a destainui intregii lumi ca aceasta, ceea ce cu nerusinare arata ei, este moralitatea adevarata.
Nici eu nu sunt un partizan al acelor comportamente sexuale care nu imi plac, dar asta nu inseamna ca voi dispretui un om care se declara homosexual si are taria de a se comporta ca un om, mai degraba as lua in vizorul pustii un tembel care in puterea pe care o simte din gasca de terchea-berchea din spatele sau tipa impotriva lor fara ca el insusi sa stie de ce.
Ma enerveaza lipsa de moralitate cu care se propovaduieste moralitatea ca o notiune abstracta, extrem de invizibila din moment ce nimeni nu reuseste sa o practice.
Sunt, de asemenea, de acord ca anumite minoritati sunt prin ele insele un atac la adresa legalitatii, dar privesc cu seriozitate faptul ca lucrurile care li se intampla sunt numai o reflectie la scara a ceea ce se intampla in intreaga societate, in acelasi stil sunt indobitociti cei mai de jos si printr-un control brutal al mintii sunt manati impotriva a tot ceea ce pericliteaza interesele unei gasti superioare, care isi inchipuie ca este mai presus de orice. Si surprinzator pare a reusi, se pare ca modelul rusesc a fost implementat perfect, din ce in ce mai multi prefera sa bea si sa taca decat sa lupte in continuare, fie chiar si exclusiv din 4 in 4 ani. Motivele nemultumirii ar trebui sa se reflecte intr-o prezenta masiva la vot. E adevarat ca este greu sa alegi dintr-o multime de cravate vopsite in culori diferite, dar este singura solutie, asa cum natura a fost in stare sa selecteze, prin incercari succesive cele mai bune exemplare, la fel se poate intampla, prin izolarea celui mai putin nociv si apoi din ce in ce mai putin nociv exemplar; e un proces indelungat insa acesta si nu se potriveste unei natii intregi de hrapareti care nu incearca sa construiasca, ci este orbita de visul ciupelii, asteapta sa ii pice. Aceeasi natie care nu se poate desprinde de marasmul comunist.

Fascinant

Blocati intr-o lume aparte, caci fiecare dintre lumile care au trecut prin framantari au ajuns sa fie aparte, aceasta este Romania. Mereu surprinzatoare si mereu interesanta, lasandu-se descoperita dar ascunzandu-se in spatele unor aparente inselatoare, complexa si nebuna, ilogica dar cu sensul sau, rezistenta la schimbare, incercand cu ultimele sale puteri sa reziste in fata unei noi ordini, o ordine pe care si-o doreste dar pe care nu este in stare sa o inteleaga, incercand sa impuna propriul sau model de adaptare, acela in care, vorba eternului Caragiale, „sa se revizuiasca, accept, dar sa nu se schimbe nimic”, agatandu-se de niste tipicuri care au salvat-o de la o moarte lenta in 50 de ani de teroare crunta, care nu a reusit insa sa impuna non-valorile, ci a dat libertatea de gandire acolo unde libertatea de exprimare a fost interzisa, mai mult decat in alta parte. Asa a fost intotdeauna, o carte deschisa careia multi au crezut ca i-au parcurs toate randurile si pe care multi au crezut ca au descifrat-o. Nedescifrata si reticenta la orice schimbare, complacandu-se in framantari ciudate, incercand sa reziste in fata schimbarii dar cochetand cu modificarea fundatiilor sale. Un subiect etern de analiza pentru o minte suficient de patrunzatoare care sa ii ghiceasca modalitatea de reactie, un filon de nemaivazuta inspiratie pentru cei care au slavit-o. O combinatie fericita de nationalism autentic, de crestinism si toleranta, nespeculata de farsori sentimentali, pe care a reusit, mai greu dar totusi a reusit sa ii tina deoparte sau sa ii acepte pana cand a sosit momentul desprinderii. Eterna si fascinanta Romanie. Titlul acesta ar putea trezi fiori datorita unei afaceri destul de recente, dar care este extraordinar de adevarat. O forta a naturii care a reusit sa schimbe multe in indelungata sa existenta si care va mai schimba multe si de acum incolo. O cheie de bolta care isi are rolul sau in istoria intregii Europe, stavila amagitoare care a permis dezvoltarea celor din spatele sau si a reusit sa se dezvolte strangand mana pe care stia cu siguranta ca o va musca ulterior, unita atunci cand i-a fost mai greu, dezbinata totusi atunci cand binele i-a fost aproape. Uneori stau si ma gandesc daca nu cumva este organismul care va rezista oricarei incercari, pentru ca este o fiinta aparte.
Cel putin pana acum, a demonstrat ca este in stare sa realizeze in momentele critice ceea ce putini credeau ca o sa reuseasca. Natiunea ultimului moment, care reuseste cu un hei-rup ceea ce altora le solicita ani buni de zile pentru a pune in practica, cu un efort nebun pe ultima suta de metri.

Romania

Si totusi Romania are sarmul ei. Aceia care se despart pentru totdeauna de tara lor si, cu surle si trambite declara ca un mai au nici o legatura si ca nimic un ii va face sa se intoarca sunt adevaratii apatrizi. Este urata asa cum este, oamenii o strica de cele mai multe ori, dar Romania este un loc aparte. Mirific si debusolant in acelasi timp. Un as putea pleca pentru totdeauna. Un este vorba de acea obisnuinta in urma careia te simti strain oriunde ai pleca in alta parte. Un este vorba decat de faptul ca energia acestui tinut te captiveaza si te atrage, nicicand nu vei scapa de dependenta de Romania. O dependenta placuta, care nu te face sa ceri mai mult dar nici nu te lasa sa uiti sau sa te desprinzi pentru totdeauna. E pura amagire sa zici ca nu este asa. Dar e adevarat ca lipsa de cultura si de educatie loveste in imaginea pe care Romania si-o proiecteaza nu atat asupra celor din afara, cat asupra celor constienti care au ramas. Ne doare si ne dam seama ca va mai dura destul de mult pana ce lucrurile se vor schimba, pana cand mentalitati dureroase se vor estompa, pana cand nu va disparea acea mandrie prosteasca existenta ca o plaga in societatea noastra, in care dezradacinati de pamant, mutati la oras cu forta, au inca tupeul de a se considera intelectualitatea moderna a Romaniei dar mintea le-a ramas in WC-ul din fundul curtii. Sunt probleme nespuse si prea putin scrise, mentalitati de Ev Mediu care inca incearca sa se impuna drept modele. Iar acestea fac victime intre persoanele slabe care nu reusesc sa se desprinda de astfel de mentalitati parintesti. Ridicam degetul si il indreptam acuzator asupra celor care, folosind cuvinte mai putin ortodoxe, blameaza relele din societatea romaneasca, dar in acelasi timp ii toleram pe cei care ascunzandu-se sub masca unei onorabilitati aparente inca nu au coborat din copaci. Acele persoane care si-au cizelat limbajul si mesajul dar cand ajung in situatii de criza, cand se vad depasite sau pur si simplu din senin si din ambitie prosteasca, lovesc mai mult cu fapta si cu propriile lor himere in tot ceea ce este frumos in jurul lor. Responsabilitatea este una dintre lipsurile care nu se vor remedia prea curand. La noi nimeni nu este capabil sa isi asume vreo vina. Totul este aruncat pe cel din fata ta, indiferent ca iti dai seama (sau poate atunci cu si mai mare inversunare) ca de fapt tu esti cel vinovat, cel care a luat-o pe aratura. Dar rezistenta asta nu va mai dura mult. Spun asta cu incredere in cei care vor reusi, din ce in ce mai multi, de aceste probleme, le vor recunoaste, in ei si in cei din jur si vor fi capabili sa se ridice, sa se spele de noroiul de pe ulitele nepietruite si sa mearga mai departe.